Ciclic

Ieri m-a sunat un foarte bun prieten si mi-a spus : "A Plecat Tata!.
Cumva mii de sageti m-au strapuns si m-au scos din starea de feerie in care eram.
Cumva am simtit, doar pentru o secunda, aceea urma de disperare totala , in care realizezi ca nu totul e reversibil.
Nu l-am cunoscut niciodata pe tatal sau, dar am reactionat ca si cum as fii facut-o, doar prin prisma faptului ca am norocul ca fiul sau sa imi fie prieten.As fii dorit sa fii avut onorea de a-l cunoaste, dar de..... ca multe lucruri in viata , nu a fost sa fie.
Tot in acel moment am realizat minunatia tariei de caracter a unor oameni, care stiau ca urma sa se intample si efectiv au fost ca un stalp de fier, nimic nemiscandu-i in fata unei tragedii iminente.
E minunat ca din cand in cand sa vezi astfel de oameni in preajma ta, persoane care prin anumite gesturi, fapte iti dau putere de a face orice, a trece peste orice...

P.S. Rest in peace old man...it's been great u passed through this world and left something nice behind.